Poezie
răscolire
1 min lectură·
Mediu
pe cearceaful dorinței
ne lipim trupurile
mergem acasă
dar foamea de noi ne găsește repede
inimi pe cruci libere
fără timp
cu joaca împletită în palme
cerul tău e oglinda
în care-mi spăl pasul
iertare umplută de gândul sfinx
cu tăcerile tale
vorbirile tale
puncte pe însetarea luminii
capătul iubirii noastre se prinde
în glasul atingerii mim
văd cum se scurg lacrimile clipei
pe-o coală de timp
ce poartă semnătura farmecului tău
unduire de iele
în dansul nebuniei de-a fi
doar o dată
sărut
razele tale sunt compuse din uimire
atingerea ta
duce visul în clocotul vulcanilor
cu care universul se trezește dimineața
descuiat într-o vrabie
îmbrățișare
ecou ce face magia
întrebare fără semne de punctuație
la capătul frazei de-a fi
împreună
te iubesc
așa cum șoptesc și tăcerile
023422
0
aici e un text bun, dar aș vrea să îți spun câteva păreri. În primul rând aș schimba titlul, e deja perimat...sunt sigură că din atâtea trăiri frumoase câte am găsit în această poezie, poți găsi altceva.
Apoi \"înșiretează\", \"buburuza\", \"semne de punctuație\" sunt cuvinte care parcă nu se potrivesc aici.
În rest îmi place trăirea, căldura, adâncimea:
\"atingerea ta
duce visul în clocotul vulcanilor
cu care universul se trezește dimineața
descuiat într-o vrabie\". Este doar o părere și sper să te ajute.
Prietenesc,
Alina