Poezie
umbrele noi
1 min lectură·
Mediu
deseori ne întâlnim pe culoare electrice
tu o parte a întrebării din nuferi
eu dincolo
timpul ne tace în priviri
socotind câte săruturi au rămas albe
uimiți ne jucăm cu atingeri
fiecare din umbra ce-i trece sub rime
inegal dar încet promitem să fim
nebuni împreună
cerul ne înghite literele
știm că o lacrimă moare în palme
insondabile cercuri
întâi emisfere
acum ne privim din crucile clipei
cu urme de foc
pe buze stinghere
inima crește alături pădure ce-și leagănă
frunzele-ntoarse din stele
enigmatici desculți ne trezim
promisiuni însetate de flacără
oglinzi despicate în dans
magia de-a fi
pulberi cuminți pe o umbră rebelă
024661
0
săruturi... nezise? parcă nu merge nezisul acesta ici.