Poezie
atât de alb
...mistuitor
1 min lectură·
Mediu
atât de alb
mistuitor
trăznet ce se luminează-n
oglinda propriei lumi
magie întoarsă-năuntru
domol dar fulgerator
topit în extazul spiral
impromptu galactic
la dansul ce mișcă stele și cer
în celule de vis și uimire
atât de alb
frânt inefabil în cinci cuirase
mocnite să crească
arhanghel cu motiv de lebădă
încins în setea de-a fi
lumină ce arde în clipă eternă
plânge departe neantul golit de risipă
paradis încuiat în ferestre ce tac
precum dezvelirea de rouă
pe genele dimineții
trezindu-se singură
atât de alb
mistuitor
superfluu înghețat între muguri
cer ce dospește ecou
mirării de-a fi
iubire umplută cu raze ce sunt
eternitate de alb în spirală
022923
0
\"precum dezvelirea de rouă
pe genele dimineții
trezindu-se singură\"
------------------
frumos...si eu iubesc tot alb, imi este cel mai bun prieten, il cant in versuri si culoare.mi-e bine sa stiu ca esti in asentimenul meu.