Poezie
iubire-ntre zigurate
1 min lectură·
Mediu
arcuit intre dor si lumina
spatiul se frange ca la caderea
zidurilor in flori
cuminte, lin, ca o limpezire de ingeri
copiii cerului vin invelindu-ne
lacrimile ce nasc curbe
danseaza si canta primul rasarit
de cuvinte albastre
prin luminisuri invinse
ne secera vioara curata
si tace...ascultare aproape
cateodata linistea rupe marginile timpului
asa, ca un semn de carte pe paginile
sale prea prafuite de vise
prea seduse de guri insetate
de focul intoarcerii imprejur
in cercuri cu zimti si costreie
ce dor cat antarctice zestre
in miez de lumina
in vartejuri suave de zbor
lin, mai lin ca tacerea
samburele luminii isi sparge culoarea
izvoare-n vulcani tremurand
rastoarna dorinta sedusa
in ruguri din cruci invelite-n silfide
cuminte, albind intre nuferi
se-apropie limpede inima una
intoarcerea la oglinzi
ce danseaza iubirea din sfesnice pure
adie, adie-mi cascade
sa sorb din fiori mai departe
culoarea in care te scalzi
cu toate bratele dezghetate
si toate cristalele
adunate in muguri de viata
ce canta iubirea
putin mai simplu decat
cuvantul din carte
001652
0