Poezie
de profundis
1 min lectură·
Mediu
vad cu zborul intins pana la umbre
crucea dintre faruri si nori
ca o sfetnica ruga
din puls de torente
primare elogii luminii cernute
in trei diademe de guri
ce privesc insetate
spre sfesnice albe
din rauri de cer
strigare cazuta-n genunchi
peste soarte suflarea
elicei din piept de-argint
se rupe in doruri
de teama furate
absorbtii in vidul dintai
suav legamant
ce imi scoate
lumina din cearcane
peste pamant
flutura flamura noua spre tine
in raiuri infipta din traznet
de lebede suple prin lotusi de roua
dansand ecuatia vietii
printre celule de vant
001.875
0