Poezie
umbre din tine
1 min lectură·
Mediu
eram decupat din marginile târzii ale liniștii
cuminte implorând cioburile să se facă oglinzi
culoare prefăcută celofan peste soare
eram mai gol de timp cu ramurile arse de lumină
si steaua inecată intr-un vis
cu inima topindu-se pe rană
fără tine cad limitele gândurilor in așchii amare
seninul capătă forma tăierilor de petale
și ziua se plimbă nebună prin câmpiile joase
tu, veșnicie-n farmec ce mă ții de clipe
imi zâmbești ca soarele in clar de lună
și te topești ca fumul ars de sămburi
când torța dintre noi se scrie roșie pe rană
sunt mic acum dar dărui urma pașilor mei
căutându-te prin templele ce te sărută
ruga, ca o flacără sedusă de îngeri pe sâmburi
să-ti fie lângă pernă aproape
puful respirației mele pierdute
prin sălciile mute
si iubirea
ca o umbră sedusa de tine in nuferi
apoi fulgul căzut din patima lebedei
pentru alb să-ți aduci aminte
de raze când ploile vor plânge peste tine
iubirile țesute-n simfonii de toamnă
023.552
0
toamna frumoasa
diana