Poezie
vers cu aripile rare
1 min lectură·
Mediu
acum stau la taifas cu timpul
martor tacut al esentelor sublime,
secure cu lama ce arde repede
paiele grele si sufletele,
dintr-o data simt violetul
semanat pe-o dara de cer
cu tot tremurul dintre dor si liniste
ca o mare-nghitind faclia soarelui
ma scutur de ramuri si-mi cad
razele mai aproape de inima ta .
ai fost vreodata despletit aripa
sa poti zbura mai aproape de tine
cuvintele sa se despice petale
iar locul sa fie crang albastru
ai fost cernut de vremuri icoana
sa-ti stie doar linistea zbaterile
si sa fii pierdut lumina intr-o mare
de oameni si zumzete si dor si nemurire
ai fost ? stii tu cel ce ai fost
ca vine vreme sa mai fii ?
singur, arzandu-ti ceara
mai aproape de tine decat lumina !
022609
0

cine are aripi rare, naște vers din supărare! :) Glumesc. Mi-a plăcut, Marius, mult poema ! Mult, mult !
prietenesc,
Livia