Declaratia de dragoste

Asa cum cresteai in prelungirea inimii mele mi se nazari ca cerul naste diminetile mai frumoase, nu mai vedeam smogul in drum spre birou nici cersetorii articulati durere la colt, erai ca si icoana aceea ce-o vazusem demult la agapia, ce lacrima flori si ingeri si nu stiam de ce privirea mi se uda ploaie cand, aducandu-mi aminte de tine, rataceam in parcurile iubirii de mana cu serile lungi, ecoul vocii tale imi naste si acum simfonii si nu e decat o zi de cand nu te-am vazut dar parca m-am nascut de mii de ori de-atunci iar vietile ce-au trecut le-am trait rand pe rand cu toate pasiunile si emotiile lor de fiecare data, cred ca florile ce le vad sunt chemarile tale iar trecatorii doar emisari ai inimii tale ce ma cheama, ma roaga cu privirea sa te caut sa-ti soptesc iar si iar ca universul e atat de gol fara tine incat nici nu ar exista de fapt si ca toate stradaniile sale sunt pentru a te face sa intelegi si sa simti ca esti cel mai important si cel mai nepretuit diamant, ce slefuit in durere si in bucurie face ca lumea aceasta sa straluceasca cu o fericire mai mult, ca esti acel mugur de viata pentru care se nasc mamele si plang izvoarele cazute-n cascada marturisirii necesitatii existentei tale,iubito...acum e doar linistea ce tremura intre noi dar maine, la prima ora voi avea curajul sa-ti destainui toate acestea, si mult mai multe argumente pentru care merita sa te bucuri si pentru care doar eu stiu cate nopti n-am visat si am stat de vorba cu luna si stelele ca sa pot sa stiu cu adevarat de ce ai venit pe-acest pamant si de ce existenta ta nu e doar un miracol pentru mine ci tocmai o binecuvantare ...te iubesc !