Poietul Gării de Vest

Era devreme... dis-de-dimineață, Când cu ghiozdanu-n spate, jucăuș, Zburdam pe drum și fremătam de viață Ținut de mână-n palma ta, căuș Dar mâna mea, prea repede prea mare, S-a smuls de tot și

E supărat oceanul, e supărat, ca mine Îi scuipă temerarii insulte repetate Și din adâncuri negre, și din adâncuri pline Venin aruncă, verde, în valuri înspumate Iar stâncile colțoase în șiruri

La început a fost un punct Apoi a fost o explozie Urmată de o dilatare Care încă mai continuă și astăzi Iar expandarea asta e peste tot Măsurabilă științific! Bineînțeles, după cum

Învrājmāșit în aspre vizuini Din umbre de cazarme solitare Ies, uneori, să mai șutez ciulini Și să ordon zădărnicii amare Tu mi-ai aprins luminile cu iriși, Îmi colorezi nisipul în

Văzând la alții păstrăviorii  Sau cum şi-au etalat bibanul Parcă m-au năpădit fiorii  Să fac şi eu pe barosanul Ginesc un loc, lansez macroul În apa ce se repezeşte Şi-ncrezător ca

Ajuns pe-o vale, pe un râu în spume Așa cum scris-a pana de poiet Bătrânul Ștefan glăsui încet Către sihastrul ce-a fugit de lume -Ce faceți voi pe râuri și băltoace? E liniște ca-n

Că-i destin sau întâmplare Iaca, dintr-un boț de humă Și din dragoste de mumă Te ridici cumva sub soare În spate c-un ghiozdănel Dai să urci pe o cărare Pleci în lumea asta mare Mai

Ambiții, aroganțe slute, M-așteaptă să le cuceresc Înțepenite ca-n redute Și parcă-i tot ce îmi doresc Când orizontul e subțire Iar mă visez mergând pe ape Ce grosolană nesimțire! Mă

De unde vii sunt dalbe mănăstiri Și dealuri pline cu măceși, cu muri Iar în adânc, sub pașnice zidiri, Sunt metri cubi de oase și armuri La ochii tăi visez și iar suspin... Că poate n-ai spus

Când soața a aflat, seara, la cină, Că plec la mare și dorm în mașină Mi-a dat un apropo (deloc subtil): "50 de ani... și minte de copil!" Dar marea m-a primit, înfiorată, De parcă ne-am iubit

Final de martie... şi un gând răzleț Când urma iernii se topeşte, fadă, Când soarele, mai viu, mai îndrăzneț, Stoarce de vlagă ultima zăpadă E vremea altui val de tinerețe Şi-a altor vise,

Șiroaie sure varsă hidoasele garguie Torentele cu ură se scurg înspre canale In crâșma-n care noaptea ca un păianjen suie Monotonia-i spartă de tuse infernale Prin geamuri asudate, la orele

Mi-e dor de voi, de voi ...de-atunci... De când beam bere prin spelunci De când chiuleam, toceam pe brânci În zile ce-mi păreau prea lungi Prea scurte-s zilele acum Când jarul se transformă-n

Când inima-mi tresaltă tot mai anevoios Şi lâncezeli se-ncheagă sub tâmplele cărunte Voi evada din nou în vremuri cu prisos De râsete voioase şi chicoteli mărunte De chiuluri prelungite la ore

E toamnă și duhnește a borhot. Eu sunt al verii ultimul zelot Când melci otrăvitori îmi urcă-n vene Din igrasia tristelor taverne Când turmentați de-atâtea festivaluri Toți enoriașii jinduiesc

Poate că e vara Care iarăşi vrea să ardă Poate că e noaptea Care mă orbeşte cu stele Poate că e furtuna Trecută, cu tunete amuțite Dar privirea mea nu te mai cheamă Dar atingerea mea nu te

Spre ceata guralivă ce-i umple trotuarul Nerăbdătoare să înceapă ghiftuiala Prin boxe gata-i să împărtășească harul Scăldată-n electricitate, catedrala. Momentul e prielnic de poze și filmări

A înflorit cireșul Iubito-i primăvară! Iar iarna-și trage leșul Ca un marfar prin gară Fluierături de grauri M-au năpădit în zori Gonind peste coclauri Înfrigurate ciori Doar brumele din

M-am sfoiegit, iubito Pe posturi, prin jurnale Politica-mi provoacă False dureri anale Abcese de inflație Mă faultează-n bursă Puterea de creație Din portofel mi-e scursă Îngălbenit în

Peste frunze veştejite Nu călca aşa bățos! Lujeri tandri cresc mai jos Plini de vise preamărite... "Tinerețea-i o trufie!" Îmi spunea un om sfătos Însă eu, fals respectuos, I-am zâmbit la

Haihui şi gri, ca într-o tristă gară Prin serile pestrițe cameleon Alung, între crepusculi de neon, Atacul amintirilor-povară... Şi tacticos, ca flori de-odinioară Ce tăinuiesc în bulbi miresme

Privesc Din perspectivele albite Penúria de verde şi de soare. Aştept Cu fricile cuminți chitite Invaziile de căprioare. Presimt Veni-vor cârduri infinite Dinspre pădurile ciuntite În