Poezie
Glasuri
1 min lectură·
Mediu
Lipesc urechea de pământ
Și-aud durerea mormintelor străbune
Cum jalnic mă imploră să mă alătur lor.
Mă ridic,
Încet mă scutur de țărână
Și mă gândesc cu groază
De unde știu atâtea despre mine -
Dac-ascultam măcar încă o clipă
Aș fi aflat cum mor.
013042
0
S