da, am păcătuit
cu gândul, cu trăirea
cu mintea, cu simițirea
cu sufletu'-am râvnit
am închis ochii și-am visat la tine
și te-am cuprins de mii de ori în mine
și te-am închipuit
Vulcan mă simt, cu măruntaie
Înfierbântate, clocotinde,
Cu gura arsă de șuvoaie
efervescente și-aburinde
Vulcan și sunt, cu lacrimi pure
din foc, cenușă și sclipiri
cu trup închis sub
Și resemnarea e o artă
când poți s-o faci cu fruntea ridicată
și cand mă vei mai vedea iar tristă
gândește-te că sunt doar o artistă
și lacrimile chiar pot fi pasteluri
și nepăsarea ta, fine
