Când ești numai toamna

    Greierii cântă în întunericul unei seri de toamnă.O seară de toamnă e sufletul meu îmbătat de întunericul greierilor,îmbătat de întunericul întunecimii.Aș vrea să plouă ,să-mi pot spăla esența trupului,să-mi pot spăla seara de toamnă ,dar asta nu este posibil, pentru că sărmanele picături ființează într-un cer.Dar dacă ar fi ființat cerul într-o picătură?...atunci ar fi fost o seară de toamnă și poate că banala seară ar fi fost confundată cu o seară de primăvară,unde greierii ar fi cântat într-un alt întuneric șters ,aproape alb sau aproape negru.Ce păcat că nimeni nu dorește să știe când e alb sau când e negru.Eu vreau ! Degeaba eule,un nimeni e mai puternic decât tine.O pasăre neagră zgârie un orizont alb ,atunci stau și mă întreb ,dacă pasărea neagră are un strop de suflet alb și dacă orizontul alb e doar o perdea a orizontului negru,cine-i mai negru decât albul ?Tot ce știu este că seara de toamnă e neagră ,iar banalul suflet e o seară.Încerc să pătrund prin gânduri ușor strecurate  în întuneric ,să pătrund în acea seară de toamnă care plutește undeva ,într-un colț labirintic al meu.Pășesc cu grijă ,mi-e teamă că am să mă împiedic de propriile mele frustrări,ghemotoace ale întunericului și-ale negrului universal.Vreau să mă salvez și atunci spun :iubire ! și atunci spun :oameni! și uite așa spun multe nespuse.Mi-e dor de tine ,de îmbătatul vis primăvăratic,de primăvara ta ,de ploile tale cu picături reci și calde ,de trupul unei zile de primăvară.Dar sunt o ființă mignonă și nu pot să fac o inversiune de anotimpuri ,nu pot să le iau într-un pumn și să le amestec ca pe niște zaruri de noroc.Ele sunt anotimpuri ,iar noi oameni.Pe oameni îi poți amesteca într-un pumn,poți face o inversiune,și râd…cum poți face o inversiune de oameni?când nici măcar un om nu poate fi înlocuit cu alt om ,dar să-l înlocuiești cu un anotimp?Buun,eu sunt toamna și tu ești primăvara,deci suntem două anotimpuri logodite.Am uitat că ,de fapt, ne desparte o vară ,o simplă vară ,dar care ne desparte.Și atunci ce poate fi mai crud decât două anotimpuri logodite ,despărțite de o afurisită vară ?