De ce nu ești nicăieri când te strig?
De ce nu-mi răspunde un glas de Orfeu?
Și nici măcar nu-ți văd chipul divin.
O, dulce!
Duce tristețea în cârcă
și-l încarcă.
O spadă cu vârful în jos,
O
Un semn: atât cer,
dar nici măcar atât nu poți să-mi dai
sau nu vrei...
De ce?
Cu ce am greșit?
De ce ești mereu împotriva mea?
Sau sunt eu împotriva Ta?
Suntem unul împotriva celuilalt
etern
Am vrut să scriu ș-am scris
cuvinte banale pe un palimpsest,
rânduri ce se-ncurcă, din care nu mai iese sensul,
sunt prea multe gânduri -
timpul nu le poate cuprinde pe toate...
Nici măcar nu
Plutesc pe o rază de lună albastră,
iar barca ta e tot mai departe,
oare cum aș putea face
să trag de sfoară
și să o apropii, când tu,
cu nisip în scrisoare și un sărut în plic
ți-ai luat rămas
Sunt doar o bucată de plictiseală,
o felie de spleen
unsă cu stres...
Mi-e lehamite de tot,
de corpurile descompuse de sub fereastră,
de mirosul lor dulceag,
ce îmi pătrunde întreaga
Îmi miros mâinile a sânge...
în gură am gust de sânge...
EU am culoarea sângelui...
de fapt, asta și sunt:
o picătură de sânge,
fără mâini, fără gură, fără MINE,
fără nimic....
și mă preling
În sufletul meu trosnește dorul.
\"Mi-e un dor nebun de Neființă!
Vreau să stau iar singur pe un catarg,
să privesc marea curgând sub mine,
să zbor din nou,
să ajung la cer și dincolo de
Cine poate să se uite în ochii lumii
și să spună ce vede?
Cine poate să vadă
și să spună ce este?
Un suflet ce nu privește în ochii nimănui
plutește de unul singur pe sub priviri
PG