Gând
De ce nu ești nicăieri când te strig? De ce nu-mi răspunde un glas de Orfeu? Și nici măcar nu-ți văd chipul divin. O, dulce! Duce tristețea în cârcă și-l încarcă. O spadă cu vârful în jos, O
Rogatio
Un semn: atât cer, dar nici măcar atât nu poți să-mi dai sau nu vrei... De ce? Cu ce am greșit? De ce ești mereu împotriva mea? Sau sunt eu împotriva Ta? Suntem unul împotriva celuilalt etern
Poezie
Am vrut să scriu ș-am scris cuvinte banale pe un palimpsest, rânduri ce se-ncurcă, din care nu mai iese sensul, sunt prea multe gânduri - timpul nu le poate cuprinde pe toate... Nici măcar nu
Egoism
Plutesc pe o rază de lună albastră, iar barca ta e tot mai departe, oare cum aș putea face să trag de sfoară și să o apropii, când tu, cu nisip în scrisoare și un sărut în plic ți-ai luat rămas
A la Bacovia
Sunt doar o bucată de plictiseală, o felie de spleen unsă cu stres... Mi-e lehamite de tot, de corpurile descompuse de sub fereastră, de mirosul lor dulceag, ce îmi pătrunde întreaga
Eu, altfel...
Îmi miros mâinile a sânge... în gură am gust de sânge... EU am culoarea sângelui... de fapt, asta și sunt: o picătură de sânge, fără mâini, fără gură, fără MINE, fără nimic.... și mă preling
Etern
În sufletul meu trosnește dorul. \"Mi-e un dor nebun de Neființă! Vreau să stau iar singur pe un catarg, să privesc marea curgând sub mine, să zbor din nou, să ajung la cer și dincolo de
Motiv
Cine poate să se uite în ochii lumii și să spună ce vede? Cine poate să vadă și să spună ce este? Un suflet ce nu privește în ochii nimănui plutește de unul singur pe sub priviri
