Petru jipa

Sunt doar un munte de tăcere in care palpită vibrația ta. Doamne ! Sunt doar materia care te adăpostește nădușită de ideea vieții. Iubesc ! Și în toate aceste forme , mă regăsesc

Arena este în picioare... Toreadorul se înclină , El prinde spada cu o mână , Taie urechea unui taur Ca pe o frunză de laur . Învingător și plictisit Așează spada-n teacă . Mulțimea este în

Mă întorc și spun : Atom și Om ... Rătăcind spre Zeu , Găsesc un Dumnezeu. Rătăcesc și spun : Cerul și marea Pământul și zarea Soare ,nucleu Si-apare un zeu.

Pământul strănută , Are guturai . Încearcă și spune: Eu mor ! Se leagănă geme și cere, Ajutor ! Dar cine s-audă Cum mormăie trist Cum se distruge, Spirit de artist . Pământul e nins Cu

Doar roua dimineții Privită ca ispită . Lucire de cristal, Dorință și iubită. Și prind aureola- Când bolta se trezește Cu marele etern - Un soare ce iubește . Arunc cu incantații

Să facem un calcul. Ca simplă virtute, Aducând mărimea În mulțimi secunde. Ce cred chiar savanții, Că ar fi banal... Se mărește-n spații Devenind binar. Întreaga omenire Se închide-n

Am deschis ușa cu șperaclul sincerității, Mi- alunecă mâna pe umbra unui zid . Se desfac destinele, se desfac sunetele , În hora unui solfegiu înghețat de frig . Arunc cercul desprins

Sunt un rug al tăcerii Cuvintele incendiate se topesc , Cu lacrimi de ceață stinghere. Te cuprind cu mâna însetat . Te apropii de cuvânt... Dar tac . Numai atunci focul , Arde sinele ce

Arhetipul ființei mele, Este o stare... Un foc mocnit, Un jar pe mare. O palidă substantă Scăldată în bizar. Ce este aruncată, În transcedental. Ideea absolută Se așterne... În scutecul

Toate numele lucrurilor Sunt închipuite. Astfel… Numele meu este o iluzie, Numele florilor devine bucurie, Numele tău devine încântarea dintr-un vis Ascuns în palma îngerului purtat în paradis.

Sufletul... O frunză-n vânt. Fotosinteză-n spirit, Ce leagă de pământ. O simplă irizație De soare printre nori, Învie și o floare. Adună și cocori. Iar omul tot vibrează, Și sufletul

Așez capul in securea unei dimineți, Aud cărăbușii cum se grăbesc spre munte. Iar florile... Un descânt pe pământ , Rătăcesc în semințe. Mă reculeg culegând dintr-un gând, Tot mănânc,

Suntem puși la-ncercare, Cuprinși de iubiri... Umbrind căutarea Prin noi ispitiri. El ipititor, încearcă, Din arca de foc , Să treacă-ntr-o barcă Cu mai mult noroc. Se aude sloganul Și