Plecați în pripă, zgâriem rugina Drumului de Fier.
Norii fug de răsărit
ca din preajma unei femei proaspăt iubite.
Și ea ne lipseste
parcă ne-ar lipsi de apă.
De fericire
ți-am ros unghiile
piciorului,
Marelui picior
care mă desmiardă țărână.
Asemenea lui stăteam,
Răstignit cu pântecele încrețit de vânturi
pe care nu urcând scară,
ci pre tine
Așa o risipă de carnea ta din față,
când mie îmi vine numai să te-arunc cu fața-n jos
și să te prind cu dinții de ceafă.
Știu că muzica asta care ne cântă-n pântece
îți face chef să te
PF