Așa o risipă de carnea ta din față,
când mie îmi vine numai să te-arunc cu fața-n jos
și să te prind cu dinții de ceafă.
Știu că muzica asta care ne cântă-n pântece
îți face chef să te
Plecați în pripă, zgâriem rugina Drumului de Fier.
Norii fug de răsărit
ca din preajma unei femei proaspăt iubite.
Și ea ne lipseste
parcă ne-ar lipsi de apă.
De fericire
ți-am ros unghiile
piciorului,
Marelui picior
care mă desmiardă țărână.
Asemenea lui stăteam,
Răstignit cu pântecele încrețit de vânturi
pe care nu urcând scară,
ci pre tine
PF