Cu genunchii în sînge,
Cu fața în colb,
De tine voi plînge
Căci am fost orb.
N-am știut să păstrez
A noastră iubire
Și acum visez...
Hm... ce fericire?!...
Să știi că mă doare
De ce ai
Miros de cadavre,
Sinistre palavre,
Inspirații nevrotice.
Expirații virotice...
Doar moarte e-n jur,
Iar sîngele pur
Vărsat e-n noroi,
Diluat de ploi.
Hainele-i sunt
Eu trăiesc pe o cărare
Care leagă două lacuri.
Unu-i iaz și altu-i mare
Două ape, două leacuri.
Iazul sufletu-mi înmoaie,
Marea pielea-mi înăsprește
Iar, cînd plouă, fug spre ploaie,
Ca să
