Agonia?!?

Mă cuprinde un sentiment greu nepăsare mizericordie am în suflet vreau să plec să mă pierd dacă nu să simt că trăiesc Exist în coridoare adânci ale sufletului meu corpul e fațadă superficial mă ține-nchisă acolo undeva evadarea-i interzisă prin simpla existență Porțile ce străjuiesc singura mea legătura cu exteriorul sunt ferecate cheia o are un inconștient nu știe că-n mâinile lui e esența vieții mele Și așa depind de un necunoscut puțin mai ignorant ca mine visează comori nebănuite În puținele momente de luciditate ucigătoare pătrunzătoare sper să trăiesc agonia vieții de om obișnuit să mor și eu și cel ce nu mă știe încă