Poezie
Luna plină
1 min lectură·
Mediu
O, ce drum încețoșat,
Venind din cer o rază fină,
Sufletu-mi îmbrățișat:
“Cu ce sunt oare eu de vină?”
Mergând încet, pas înapoi
Parcă mă-nec în ochii tăi,
Fără sfârșit eram chiar noi
Pân’ am urmat eterne căi.
A te uita nu pot nicicum
Când eu zâmbeam, iar tu plângeai,
Iar acum la capăt de drum
Știu că doar tu mă-nțelegeai.
Ochii-mi lăcrimând ușor,
Uitând pe veci a ta lumină,
Blurat văd ce mare dor
Îți duc stând sub luna plină.
00429
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petrean Denis
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Petrean Denis. “Luna plină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrean-denis/poezie/14191084/luna-plinaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.