Tu jelești luna, nu-i așa?
Aștepți să vină lumina,
Căci greu e a te detașa
Când ea ți-a fost rădăcina.
Aștepți nonstop, te uiți pe geam,
Sperând dar să mai apară
Și chiar de te
Decolorând încet codrii,
Rămasă doar în poezii,
Pagini, dar mereu să scrii
Să le citesc când m-oi trezi.
Trezind, trăind din amintiri,
Când luna era sus pe cer,
Veghind doar din povestiri
Cu
Lumina se-ndepărtează,
Inima bătând mai tare,
Gândul doar anesteziază
Sentimente-n căutare.
Căutând motivul sorții
Și sperând a se lumina,
Deși luna-i lumina nopții
Începe a
Căutându-te în cosmos,
Fiind iar, dar fără lumină
Al tău chip stelar, frumos,
Atât de repede culmină.
Stele-aștern în ochii tăi
Să te vezi măcar la fel
Când ale inimii bătăi
Ni se opresc în
Dar ți-am spus șoptind în codri
Că lumina te orbește?
Răpit în veac de ochii serii,
Raza lor doar te robește.
“Visându-ne pe noi în soare
Stând pe-o bancă și privind
Spre un parc, spre o
Când îmi e dor mă uit pe cer
Și luna eu o privesc,
Ochii-aburiți, vis efemer
Căci și-n odihnă o tânjesc.
Unde-ai plecat, tu, luna mea?
Căci nu aud și nici nu simt,
Dureroasă e tăcerea:
Pretind că-mi
Petalele de trandafir
Căzând ca niște sentimente,
Sub raze, dar și lin zefir
Zburând frumoase momente.
Lacrimi stinse, scurse-n vecie
Fiecare luna pictând,
Ascunse doar prin poezie
Inima-mi
Pe cer când noaptea cuprinde
Stelele-ți reflectă-n priviri,
Luna ca tine se pretinde
Și cu un val de amintiri
Lumina ta pe cer întinde
Val de calde, mari iubiri.
Liniște fiind și
Cuvintele dar nu ajung
Și nici acțiunile în sine,
Nici lacrimi deși eu plâng
Să te iubească ca și mine.
Dar atât de frică-mi este
Că moartea ne va despărți
Și eu tot ce-am vrut vreodată
E ca
Fumusețea ta e cea pe care
Nici poeții n-o pot dar scrie,
Nici pictorii să-i dea culoare,
Nici compozitorii s-o descrie.
Alții scriu că te iubesc
Până moartea despărțind,
Dar eu îți spun că
Nu mă lăsa în întuneric,
Fără simț, fără lumină,
Al tău zâmbet atmosferic,
El de-ndată se termină.
Nu vreau să pleci, moartea mă cheamă
Și n-am vreun gând să îi răspund,
Vreau dar punându-te
Întuneric printre codri,
Atmosferă friguroasă,
Se aștearnă ceața serii,
O prezență viguroasă.
Atât de singuratic
Se simte fără tine,
Niciun sentiment romantic
Nu e prezent lângă mine.
Tu
Când plângeai eu lacrimi șters,
Când strigai eu frici luptând,
În toți ani prin moarte am mers,
Un sentiment doar așteptând.
Așteptând mereu pe tine
Nevăzând lumina-n ochi,
Ca niște stele
Atâta timp cât a trecut
Nu voi ști chiar niciodată
Dac-un gând cu mine ai avut
Sau ai uitat tot ce-a fost odată.
Vântul șuieră prin capul meu
În timp ce pașii mă urmează,
Mergând prin întuneric
Credeam că te-am pierdut în ceață,
Dar luminând luna nespus
Și razele bătând în față,
Chiar și cerul cel de sus
Ca o oglindă măreață,
Un chip ca din rai adus.
Ce reflectori ai tăi ochi
Frumusețea ta sclipește,
O iluzie prea frumoasă,
Când inima-ai mei ochi răpește
O privire lăcrimoasă.
Știind aluzie, dar iluzie,
Visând într-o poezie,
Sublimând doar o confuzie:
Aparența ta
O mie, o sută, zece,
Fiecare an visând,
Gândul, dar el nu mai trece
Când inima tu îmi țesând.
Amintind zi, creând cărare
Să te mai văd odată-n gând,
Încă o zi cu tin’ sub soare
O mie ani
Transcendentă a ta viziune
Tandră roză reflectând,
Petale, perfecțiune
Inima de mult pictând.
Se așează jos, se-adună
Vastitate, culori pline,
Florile îți fac cunună,
Invită la dans cu
Cine-ai fost, ești sau vei fi
Sper cândva să ne-ntâlnim,
Și măcar când voi muri
Ceru’ doar noi să-l privim.
Te visez, dar nu te știu,
Te aud, dar nu-ți știu numele,
Te văd, dar nu îți
Stea căzătoare-n ochii tăi,
Îmi amintesc, vedeam în mine
Ale inimi lungi bătăi,
Căzând ușor doar înspre tine.
Distanță și căi opuse,
Dar parcă ești mai aproape,
Gândul tău de-aici se
N-ar putea fi realitate,
Dar îmi doresc așa de mult,
Atâtea viziuni uitate,
Al tău glas doar să ascult.
Îndepărtare, dar gândire
Îmi văd reflexia-n ochii tăi,
Uitare, dar amintire
Urmând
O sclipire-n întuneric,
O-ndrumare în lumină,
Al tău ochi ce atmosferic,
Ce geloasă, luna plină!
Sărutându-te sub soare
Seama mi-am dat de ceva,
Că în interior chiar doare
Știind că nu vei fi a
Pierzând speranțe, inimi frânte,
Privesc în gol, imaginez
Glasul tău duios să-mi cânte
Din nou doar să luminez.
Realitate, dar trezire,
Stând pe colț în al meu pat,
Un interior de
Gânduri reci distruse-ușor,
O gheață inimă-mpietrită,
Și chiar dac-ar fi să mor
Să fiu cu tine-a mea iubită.
Dar oare cum ești a mea
Când eu sunt soare, iar tu lună,
Și pe când ceru’