Poezie
Si totusi
1 min lectură·
Mediu
Si totusi visam curgerea timpului,
când înserarea ma cuprindea ca-ntre tarmuri,
când nepasatorul Icar îmi tremura pe retine ca roua pe frunza.
Îi cautam un nume aceluia care ma redaruia humei.
Trebuia doar sa multumesc cuiva.
Si totusi, învaluit în pânzele noptii, simteam cum peste mine se surpau orele cu sete de duna.
Asa am înteles ca trebuia sa fac ceva, ceva ca sa opresc timpul.
001.876
0