Poezie
Humanitas
1 min lectură·
Mediu
Uneori
Îi era atât de frica singur sa copilareasca
Încât tipa dupa mine
Amagindu-ma cu tot felul de jucarii
Plictisitoare
Pe care le ascundeam
Una câte una într-o groapa
Victorian
Le aruncam într-o groapa
Asa mai uitam ca se tinea scai dupa mine.
Uneori
Îi era atât de frica singur sa întinereasca
Încât striga dupa mine
Aducându-mi tot felul de injurii
Pe nerasuflate le aducea
Fara sa-l ascult
Ma apropiam încetul cu încetul
Cu pasi precauti
Aproape ca ne atingeam.
Uneori
Îi era atât de frica singur sa îmbatrâneasca
Încât ma chema lânga el
Gândindu-ma prin preajma
Adulmeca iertarea cu degetele
Si ma chema sa-i fiu aproapele
Uneori
Nu mai reuseam sa scap
Desprinsul era ca o mana cereasca.
001.450
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petre Rau
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Petre Rau. “Humanitas.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-rau/poezie/7732/humanitasComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.