Poezie

Autobuzul

2 min lectură·6 decembrie 2001

Mediu

autobuzul acesta mă duce departe

e cale lungă de mers așa mi se spune

timp am berechet de ce să-l pierd

doar n-oi sta degeaba atâta vreme doamne ferește

îmi vine așa și m-apuc să scriu cu degetul pe geam

desenez un cerc scriu un cuvânt două

ce-mi trece prin cap mai și sterg

curăț cu dosul palmei câte un cuvânt ce nu-mi place

nu pare la locul lui sună prea țipător când îl fredonez

și nu se aude cum trebuie din cauza motorului

suflu în geam și scriu din nou

stau pe roată și ades îmi tremură mâna

mai și greșesc iară șterg și scriu iar

vecinul de bancă trage de mult cu coada ochiului

mă-ntreabă ce fac îi spun că scriu ce-mi vine prin minte

atunci se burzuluiește la mine

îi arată și doamnei din spate

dar aceasta mă întreabă unde am scris că nu vede nimic

citește-mi și mie un cuvânt

vecinul nu se lasă cu una cu două mă ceartă mai tare

că de ce scriu de ce mâzgălesc geamul cu degetul

să nu fie scris ceva despre el

mai s-o încurc în ziua aceea

noroc de șofer că a intervenit la timp

zicând lăsați-l oameni buni în pace

că așa-i place lui doar nu strică geamul

autobuzul mai și merge cu noi

iar eu scriu mai departe fără oprire

până la capăt am de gând să termin un capitol

al călătoriei mele

de m-o ține degetul

căci vecinul meu s-a mutat mai în spate

supărat doamne probabil pe cuvintele mele

001.672

Petre Rau. “Autobuzul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-rau/poezie/10041/autobuzul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.