Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Prelungirea drumului de nicăieri

1 min lectură·
Mediu
drumul nostru
pe care îl ținem strâns
sub tălpile bătătorite de vânt
tu înfiptă la un capăt al lui
eu la celălalt.
și ne tot așteptăm
cu speranța și timpul agățat de călcâie
fâl fâl aripa nopții
pasăre mare și rea
ne-am cunoscut
exact dinaintea morții
de abia am avut timp
să ne mântuim
după care ne-am aruncat
cuminți
în vâltoarea ceții
cât de nedrept mi se pare
să pleci din lume
atunci când mai ai
atât de multe întâmplări de trăit
fâl fâl aripa nopții
pasăre mare și rea
011.516
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
90
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

petre ioan cretu. “Prelungirea drumului de nicăieri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-ioan-cretu-0030869/poezie/14149968/prelungirea-drumului-de-nicaieri

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Prin teofanie am putea fi „mântuiți”, ceea ce ar atrage calitățile de samariteni care ar înstăpâni iertarea, compasiunea, toleranța și empatia ca fiind arhetipuri existențiale.
Este „nedrept” ca prin oprobriul public să „plecăm din lume”, să fim ostracizați și izolați, căci toți ar trebui să mergem pe „drumul” ce duce înspre îndumnezeire.
0