Poezie
L-am zărit
1 min lectură·
Mediu
l-am zărit se vorbea pe stradă de mine
l-am zărit cu mâinile atârnându-i greu din umăr
trist rătăcit speriat de lume
cu ploaia șiroindu-i pe frunte pe gură
cu mersul nesigur de om rănit răpus târât
de învingătorii în straie de gumă și coifuri de lână
în urma lui doar ceață fum și ură
cui îi pasă zic urlu ca lupii în strungă cui?
trec trenuri de umbră
batalioane de corbi furtună
crivățul rupe din mine urme sânge și humă
treci și tu iubito strada pe urmă
ca o nălucă fulgerând albastru cioburi de lună
am senzația de tine în cerul gurii îți zic
îți simt respirația lipită de mine
îmi e cald și atât îmi e de bine
încât am uitat deja că sunt singur
aproape de moarte departe de lume
e trupul lui s-a sinucis și a fost aruncat în uitare
acolo unde se întretaie lumina cu umbra
șoptește ferit strada de mine întruna
013.648
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- petre ioan cretu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
petre ioan cretu. “L-am zărit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-ioan-cretu-0030869/poezie/14103005/l-am-zaritComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓“Acolo unde se întretaie lumina cu umbra”, unde interferează sănătatea cu boala, unde osmozează iluziile cu adevărurile, își întinde arealul omul, poezia ta jonglează cu măiestrie cu nefiindul, afectat de morbiditate, maladiv și patologic, ca și cum ar fi internat la spitalul de psihiatrie.
0