Poezie

Psihoză 1

1 min lectură·23 martie 2016

Mediu

păsări negre în noapte zgârie norii

lovesc bezmetic cu ciocul în lună

ciocul lor de cremene și ură tună

bătăile aripilor

mă înspăimântă și mă doare cerul

ochii îmi sunt arși

prin orbitele goale mi se vede amarul lerul

și urlu cu lupii cu iarba cu fierul

moara cea mare macină mori apoi se macină pe sine

orașul un monstru din metal din sticlă, ciudat, anesteziat

închis în timpul întors în el ca o mănușă

și nopțile cu zâne bătrâne cu nesomn îmi bat la ușă

ce ar fi dacă într-o zi am zbura

cu trupurile noastre năuce firave bolnave de moarte bolnave de lună?

026.033

Despre aceasta lucrare

Autor: petre ioan cretu
Tip: Poezie
Cuvinte: 105
Citire: 1 min
Versuri: 14
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

petre ioan cretu. “Psihoză 1.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-ioan-cretu-0030869/poezie/14089904/psihoza-1

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată

VL Veronica Pavel Lerner✓23 mar. 2016

Nu "am citit" poezia, am "trait-o". Ma intreb cum citeste o poezie un critic literar. Nu sunt critic, nu stiu daca sunt nici macar "poet", sunt un biet suflet "fara voce". Si iata, citind acest "lament" mi s-a parut ca era propria mea vcoce, pierduta. Ca dintr-un cosmar in care vrei sa tipi, dar nu poti, pana cand nu te trezesti, gatuit, ingrozit. Dimpotriva, poezia asta m-a insotit frumos in "cosmarul" meu, m-a mangaiat. Imaginile curg cu o violenta imblanzita de muzicalitatea zicerii.

Stea.

PC petre ioan cretu✓23 mar. 2016

mult Veronica. Și pentru stea, dar mai ales pentru că ești o cititoare fidelă a textelor mele. Mai presus de orice mă bucură că sunt citit, lucru care îl consider ca o măsură a valorii și nicidecum ierarhizările lui X sau Y.