Ascuns la mine-n trup, dar trist

„Trecerea ta dintr-un vis în alt vis”, cară cu ea „vânătorii de umbre din Labirintul” realului în care și-a înfipt ramificațiile irealul concretizat într-o „rătăcire” continuă în „lumina ce se desfăcea în alte mii” de luminiscențe, căci lumina și întunericul, zilele și nopțile, ne „împart viața” în intervaluri temporale în care se desfășoară întâmplările, evenimentele, existența și fenomenele.
În poezia vastă se mișcă și o femeie „mirosind a formol și iubire”, creându-și din cumințenie și tristețe un mediu „aseptic”, în care i-ai deschis o sumedenie de „ceruri”, fiecare cer având „fereastra” și oglinda lui.

Metafore puternice, ca de obicei. Cel mai mult m-au impresionat versurile
"mă caută moartea și nu-i spun
că mai sunt
că mai aud sângele urcând pieptiș
și se face noapte și se face frig
odată cu moartea la mine în trup..."

Mulțam Razvane, atent ca de obicei.
Sărut mâna Veronica, așa sunt versurile care vin spre poet odată cu moartea. Tulbură și impresioneză, în primul rând că sunt cinstite, atât cu cel ce le citește, dar și cu cel ce le scrie.
Vă mulțămesc amândoura pentru trecere, simț și semn.