Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@petre-ioan-cretu-0030869PC
petre ioan cretu
@petre-ioan-cretu-0030869
Poezie

Transporter - Memory Alpha

2 min lectură·
Mediu
pentru că nu o mai recunosc
pentru că nu mă mai cunosc
cineva îmi dă un băț de chibrit aprins
abia de apuc să zăresc un gând
uneori un zâmbet alteori masa de scris
dar de cele mai multe ori recunosc doar întunericul
ce m-a cuprins
tot întunericul lumii strâns cu migală în umăr pe ascuns
sunt purtătorul de întuneric lichid
umblătorul printre neliniști printre griji
cu trupul șiroind de-atâta goliciune de-atâta pustiu
și asta mă împietrește cumva, hai sictir
și mă simt ca după o aruncare în gol cu ochii închiși
și brusc sunt un soare de gheață
un foc părăsit
îmi plimb întunericul și alaiul de păsări - rechini
de-a lungul de-a latul umanității mele
pe brațe pe umeri pe falus stupid
tu rupi din mine hălci de întuneric și sânge
și le așezi la marginea ferestrei pe pervazul de fier
ca pe niște firimituri
să nu te mai bântuie în somn zburătorul pierdut
uite, aici în sud ne adunăm toți purtătorii de întuneric
pe miriști de foc în mori ce macină fum
unde bobul de grâu pocnește și se face scrum
de aici plecăm purtând cu noi
tot urâtul din voi, tot întunericul
drumul ne este desenat pe cer
și noi ne ducem peste nouă mări
peste nouă munți peste nouă țări
peste nouă suflete nemântuite chinuite etern
acolo e o piatră mare albă ca un ou
ne lipim obrajii de ea, ne îngropăm oasele, morții,
apoi ne întoarcem la voi
purtând o altă față lipită de ochi
o altă viață poate un alt destin
poate sunt prea bătrân pentru această povară
poate deja am obosit
mă simt rătăcit stingher copleșit
012.978
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
274
Citire
2 min
Versuri
39
Actualizat

Cum sa citezi

petre ioan cretu. “Transporter - Memory Alpha.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-ioan-cretu-0030869/poezie/14086425/transporter-memory-alpha

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu✓
Ești „purtător de întuneric lichid”, ai strâns „tot întunericul lumii” pentru a face din el substanță tenebroasă, cu care să-ți umpli golurile, în care te arunci din când în când „cu ochii închiși” și cu mintea deschisă, ca un receptacol al neantului, umbli „printre neliniști, printre griji”, „cu trupul șiroind de-atâta goliciune”.
„De-a lungul și de-a latul umanității” tale înoată „rechini” eșuați pe tărmul poeziei tale.
O poezie care s-ar putea extinde „peste nouă mări, peste nouă munți, peste nouă țări”.
0