Poezie
Anatomie 2
2 min lectură·
Mediu
mi se pare lung tot mai lung drumul
construit cu migală de la o coastă la altă coastă
până la umăr
apoi până-n călcâie
între timp am devenit eroul
tuturor întâmplărilor de-a lungul acestei
șosele de coastă
cu târfe multicolore sădite pe margine
în scroburi săpate din timpuri apuse
la umbra lor cresc povești aberante
și când se vor face cât luna de mari
vor umple de poeme cărțile toate
încă nescrise de poeții lunatici
cu oftica în piept ca o gheară flămândă
cineva a îngropat în mine un avion
prăbușit într-o aripă moale
apoi i-a înfipt un ac cu gămălie în ceafă
să nu mă doară în somn
avionul cu o singură manșă
acum locul este marcat cu o pată mare
de transpirație
iar pielea îmi e deja în stare de aripă
și țipă în mine pruncul promis
și pietre curg pe povârniș
pilotul e în transă
cândva mi s-a spus
că am viața neagră în cerul gurii
și nu prea am înțeles mare lucru
doar ție îți înflorea carnea
roșie și neserioasă ca o gulgută
acum plouă îndrăcit peste față
peste picioarele grele bolnave de gută
îmi decupez din ploaie un șezlong
mă așez și privesc la dansuri și iele
m-a zdrențuit timpul rău
ca pe o cârpă
fac doi pași înapoi îmi umflu pieptul
și mă salut cu voce înceată
- tot mai mă aud din câmpie respirând
și roua îmi cade oblic pe față
017.128
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- petre ioan cretu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 238
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
petre ioan cretu. “Anatomie 2.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-ioan-cretu-0030869/poezie/14067325/anatomie-2Comentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ai fi vrut să zbori cu avionul implantat în tine, însă nu este posibil, fiindcă pielea ce era deja în stare de aripă a suferit incizii, iar combustibilul format din energia sublimată a metabolismului s-a risipit.
Cine ți-a spus că ai viața neagră în cerul gurii, nu a văzut viața albă, luminiscentă, din cerul poeziilor.