Bestiar - apocalipsa de sâmbătă

"Afară câinii și vrăjitorii și desfrânații și ucigașii și închinătorii de idoli și toți cei ce lucrează și iubesc minciuna!"

din neguri cumplite vin neamurile

calcă până la sânge dincolo de vintre

cetatea cea mare cetatea sfântă

se aude trosnind oasele străzilor

sub bocancii grei de fier

și focul ne cuprinde și ochiul s-a stins

în tâmplă bate cornul fiarei

și peste toate plouă cu sânge încins

cu pietre și blesteme

am văzut cum din mare deodată

s-a ridicat fiara cu zece coarne

în care erau înfipte zece capete de împărați

pe fruntea lor sta scris cu foc nume de hulă

din cer s-a arătat o femeie gata să nască

avea trupul înfășurat cu soarele

la picioare îi stătea luna și s-a făcut întuneric până când

până când am văzut

un înger pogorându-se din cer

cu fața ca soarele strălucind

cu ochii de gheață arzândă

cu picioarele două coloane de foc

de la pământ până în străfundul cerului

iar deasupra lui se înălța falnic curcubeul

curcubeul cum nu s-a mai pomenit

Alege Lumina! îmi zice

mie îmi era beznă în jur și frig în oase

în minte întuneric, nepătrunsul

candela de veghe s-a stins

iar printre stâlpii arși printre uluci

doar scrum și fum nestins

și ceață în văzduh

și se aude în mine cântecul zorilor

cântecul acela proscris

din cartea mare a morților

și frigul din plâns

și peste pleoape e ger

și printre ierburi fii morții

cosașii seceră în cer

- un cuptor de pâine, unul de mălai /dalbul pribeag

câmpia a fugit cu mine în munte

să mă mântuie

cumva a disperare

sunt fiul tău, îi zic cu încrâncenare

câmpia mea din suflet

biserică de fier și cruce

- sunt zeul om cel plămădit /din praf de stele și sudoare

Dumnezeu mi-a vorbit

și pământul s-a luminat de atâta slavă

fiul meu, până la pomul vieții

e drum greu primejdii lungi se-arată

fă-te rob vidrei și lupului

că îți este din vremuri frate

și vei răzbate

numai cu ei vei putea deschide

porțile lăuntrice pecetluite

de vei atinge apa cea mare

pe vidră fă-o soră

ea știe seama vadurilor și te va trece apa

de vei ajunge la codrul cel mare

pe lupul alb tu cheamă-l că îți e frate

știe seama potecilor și te va scoate

tu ești pruncul de lumină din mintea mea

tu ești pruncul de iubire din inima mea

ești chipul și asemănarea mea

eu sunt în tine,

te încrede în mine și du-te!

și m-am dus

- "Și-acolo la vale /Este o casă mare /Cu ferești la soare"

a mai trecut o zi și vine duminică, ziua a șaptea