Poezie
Pobrecitos
1 min lectură·
Mediu
în noi se așterne iarna liniștit
ca moartea
cu lupii arși prin cerul viscolit
- cum stă stâlcită luna în oase
peste zăpada crudă în nămeți
caii câmpiei stinși fierb în zăbală
un înger straniu urlă în văzduh
și stoarce focul până la scânteie
topește-ți ochii în lumânarea rece
lumina toată umbrită în nefiind
de lacrimi grele gene ude
pe fruntea rece cresc livezi
pe geamuri încă înfloresc
ambroziace flori de gheață
în anii muți cei de sfârșit
mă bântuie neputința ca o spaimă
trimite-Þi Doamne robul ocrotirii
să-mi smulgă țipătul din vis
002.011
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- petre ioan cretu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
petre ioan cretu. “Pobrecitos.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-ioan-cretu-0030869/poezie/14061204/pobrecitosComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.