Poezie

Sunt gând pitit

1 min lectură·17 iulie 2014

Mediu

plesnește în mine neputința sunt fir lovit de aripi

cum mă înfășori în frunze și mă ascunzi sub umbre

îngropi în mine rana cărnii fragile frunți căzute dorul

mă doare cerul și iarba nopții și tot cel împresoare

sunt gândul sterp al lunii pitit sub ape

Nu pot să cred, te uită... zbor, zbor invers, mă afund.

cum mușcă moartea din noi și câtă uimire din tâmplă ni se scurge

bărci desfrunzite urcă în noi zigzaguri reci de sânge

mai poți mă întrebi și brațele îți curg lichid pe lângă trup și se prefac în nuntă

miri suntem noi triști ținându-ne de mână

001.655

petre ioan cretu. “Sunt gând pitit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-ioan-cretu-0030869/poezie/14053011/sunt-gand-pitit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.