Nea Nicu

dintre perne și plapumă din Nea Nicu se vedea doar fesul

negru și lunguieț ca un coif de luptă ziceai că e un vodă călare pe pat

paznic la marginile nopților stavilă în calea nălucilor ce bântuiau de-o vreme spitalul

de-a lungul coridoarelor reci străbătute de pași și umbre diforme

deși vorbele lui Nea Nicu erau mai tot timpul neinteligibile

ceva între na-na na-na și na-na-naaa țipate gutural de-a lungul zilei

când ne adunam în jurul lui și ne povestea despre arătările nopții înțelegeam tot

cumva vedeam în juru-i eroii lumii morți cu oasele lor albite de vreme

armata de cărucioare plecată în bejenie cu steaguri poeme cântate de cuci

și el din vârful patului tronând peste toți eroul minune din salonul cinci

Nea Nicu cu fesul coif și ochii plini de lumină

de mai bine de cinci ani își doarme Nea Nicu nopțile în fund rezemat de plapumă și perne

iar noi adormeam liniștiți știindu-l de veghe pe culoarul salonului cinci chiar lângă mine