Poezie

Poemul de sâmbătă

(din ciclul Poemele săptămânii uitate)

2 min lectură·9 aprilie 2011

Mediu

e dimineață dar mai ales e sâmbătă aici sâmbăta e o zi

specială asistentele nu mai târâie după ele cărucioare cu seringi

perfuzii pansamente sterile morfină își fâlfâie halatele lor albe

străvezii într-un zbor lin se preling printre paturile

bolnavilor pe care-i mângâie pe frunte îi sărută pe tâmplă trist

prin salonul nostru mai trece și moartea bălaie deschide ușa

și ne face bezele dar n-avem timp poate nici stare e sâmbătă

cum îți zic ne îmbrăcăm pijamalele de gală noi bolnavii și

ieșim încolonați pe balcon să privim marea lacomi și tâmp

așteptăm să ne străfulgere sufletul fiorul ei clasic ca și cum am primi

împărtășania din urmă murim repetat cu fiecare clipă cu fiecare val

încolțit de umbre cu degetul în sevraj desenez o floare pe geamul murdar

mă caut întruna ca să mă pierd sinucigaș câtă plăcere poți găsi

în neputință poate-n ratare cine mai poate ști urletul lupului alb

îmi stă de-o veșnicie în gât nici nu mai sunt în stare să mă aud tânguit îmi

sfâșie doar tâmpla prelung încă mai e sâmbătă totuși cum îți spun

gândacii mărșăluiesc mii se scurg pe gresie și zid am prins unul și i-am zis

vasile gândacul vasile pe care l-am țintuit cu-n bold și l-am pus

la păstrare între parantezele crăcănate dintre noapte și zi dintre mine și cel

ce-mi poartă numele și răstignit pe-un pat de spital aburit

în fiecare zi îi dau firimiturile clipei ospățului divin

așa îmi e mai ușor să mă cuprind să mă îmbrățișez în vis

e dimineață și sâmbătă îți zic eu tocmai am plecat din patu-mi să mă regăsesc un pic

001.884

petre ioan cretu. “Poemul de sâmbătă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-ioan-cretu-0030869/poezie/13977126/poemul-de-sambata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.