Poezie

Prima iubire

1 min lectură·7 aprilie 2011

Mediu

erai goală eram gol sânge sânii și petrol

lampant deodată liniște pântecul tău a mosc

mirosea transpirați tremuram tot tremurai toată

în genunchi prin zloată Ludovic al XVI-lea își căra alene

soldații morți dezbrăcați în izmene câmpuri de maci țărmuri

pustii păsări negre picând din cer în stropi mari cât hăul

căscat sub picioarele elefanților roz leru-i ler eram

virgin erai virgină păcat zămislire Pavese și

poate vină pierzanii gânduri obscene pietrele dorm sfărâmatele

oase albele așternuturi roase de vreme levănțică și iar petrol

lampant sângele ce-mi urcă spumant dincolo ceruri purpurii glezne

subțiri mii de explozii timpurii bezna ce frumoasă erai cât

de tânăr eram o Doamne! de trei zile fanfara canta

în chioșcul din parc vise bălăngănite

prin moarte ca și cum fantomatice râuri prin

vene treceau mere roșii se-ntâmpla ce trebuia să se-ntâmple

atât nimic mai mult poate fiori palma din tâmpla asudată ochiul

vioriu un roi de albine flămânde dragostea mea

001.775

petre ioan cretu. “Prima iubire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-ioan-cretu-0030869/poezie/13976988/prima-iubire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.