Bancomatul cu poezii

Bancomatul cu poezii - fragmente

Mi-e rușine să spun că la 27 de ani ai mei depind de banii

părinților

să nu mă înțelegeți greșit dar eu mă pregătesc să dau marea

bătălie pentru cucerirea iraționalului

și totuși, salivez de plăcere de câte ori văd o fată,

zilele trecute mi-am făcut intrarea într-un grup de fete cu

gândul ascuns de a ajunge repede în pat cu ele

pe șleau, debutam în plin rahat

am impresia că nu mă înțelegeți!

Am să vin cu argumente culturale.

Iconografia digestivă e prezentă în toate epocile și la

toate civilizațiile

văd că nu vă lăsați impresionați

la urma urmei s-ar putea să aveți dreptate

am o imaculată intuiție că nu ați înțeles nimic.

O tânără și-a pierdut vocea

ca terapie s început să recite poezii

din când în când ține sesiuni de recitare

de atâta freamăt poetic i s-a învinețit pielea delicată

unul din admiratorii ei s-a îndrăgostit de ea, ajungând

cu timpul o fantomă a sacrificiului

tânăra a murit lângă statuia lui Ovidiu recitând poezii

nu știu dacă a fost vis sau realitate dar mie mi-au rămas

în memorie multe cuvinte cunoscute ale tinerei,

împrejmuite cu muzică dar dificil de manevrat.

În stația de autobuz, fecioare cu păr roșcat și negru, cu pielea albă și ochi arctici, printează cu gesturile lor

neastâmpărarea.

Un tânăr le strangulează cu privirea, frământând în mână

o revistă

fecioarele se foiesc puțin și prind priviri lascive de-a

lungul stației de autobuz

ceva mai încolo, un bătrân cu ochii larg deschiși rumegă

imaginea fetelor, zăpăcit de frumusețea lor

când autobuzul sosește în stație din el coboară un tânăr de culoare cu părul sârmos

fecioarele cu păr roșcat și negru scot un țipăt scurt de

exaltare.

COPYRIGHT BY PETRE P.BUCINSCHI