păianjenul care tușește

În cabina de duș am găsit mărgelele negre ale bunicii și fusta scurtă împreună cu umbra zdrențuită a ultimei tinere care a făcut duș.

Pe suprafața albă a faianței, dansau fecioare desenate colorat.

Privirea mea le strangula eliberându-mă.

Stăteam în cabina de duș îmbrăcat într-un costum gri, ținând în mână o umbrelă deschisă.

Am deschis dușul și apa a început să se prelingă pe lângă umbrelă.

Pe suprafața albă a faianței, fecioarele desenate continuau să danseze aruncându-mi priviri lascive.

Ochii mei se zăpăceau rotindu-se pe coapsele lor late.

Umbrela pe care o țineam în mână se bălăbănea din cauza respirației mele accelerate.

Mă simțeam ca într-un pasaj subacvatic și am început să mă dezbrac fără să renunț la umbrelă.