Fructe verzi

Am adormit în fotoliu uitându-mă la televizor.

Pe măsuța de lângă mine a rămas un pahar pe jumătate cu coniac.

Prin pijamaua nopții văd grupuri, grupuri de stele bete.

Sunt atât de bete încât clipocesc în lumini verzi.

Sutienul zilei stă aruncat într-un tufiș din parcul central al visurilor mele.

Smulg pijamaua de pe trupul nopții cu intenția să o violez.

Surpriză! Brusc s-a luminat de ziuă iar intenția s-a înmuiat.

Cu fața prostită de fericire, o fată verde își injectează în venă metafore și rime.

O altă fată verde, cu expresia unei liceene, bea whyski dizolvat în cuburi de poezie.

Se aude un zgomot de palmă.

Întorc capul și văd o fată care pălmuiește statuia imaginației.

Dar fata se dizolvă într-o imensă pată verde.

O altă fată, cu fața de budincă își trage peste cap rochia metaforelor dintr-un volum de poezie.

Eu, în tot acest timp, îmbrăcat în cămașa cocoșată a imaginației, privesc în jur cu indiferență.