Petraru Carmen

Simplu Pachetul de tigari, cafeaua... Pe foaie, linia orizontului din urme de stilou, mana poetului indoaie. Fiecare orizont e o curba, fiecare curba, visare! Vis de idei,

Mie... Singura, sunt singura, Si ceilalti inca ma privesc I-aud cum simt, gandesc, vorbesc, Dar eu-ul tot nu mi-l gasesc. Si le-ntind mana, dar mi-o frang, In cercul lor nu ma

Astrolog Sagetatorul aruca tolba de sageti In gura leului. Varsatorul se inunda cu lacrimile varsate pentru inocenta fecioarei. Berbecul renuntase la coarne terifiat de sangele

Depresie Astazi ma plimb desculta Pe piatra de mormant, Pe care am tot scris, Din versuri, orice gand. Ma arde poezia, De nervi ma infierbant, Cand calc atat de rece, Pe inimi, rand pe

Joc Orgolii vii se zbat să moară În piepturi reci, de nepătruns, Noi am ucis \"ultima oară\", Speranța șchioapă am răpus Și căutăm în praf de ceară Impulsuri, să ne salte-n sus, Orgolii-n

Rugaminte Arunca-ma departe, printre idei si vise, prin nori de sfinte soapte si lumanari aprinse. Din ganduri fa-mi biserici, din suflet fa-mi altar, din amintiri, icoane, gaseste-mi

Alergie Ochii mi se inrosesc Din fiori de anotimp, Unghiile se-negresc Din atingerea de timp. Asurzesc din orice soapta, Ma feresc de tot ce-i viu... Sunt alergica la viata De cand am

Incomplet Eu nu aud fara urechea ta dreapta Cum ma inspiri pe nara stanga. Eu nu vad fara ochiul tau dus Cum ma gusti cu varful limbii. Eu nu vorbesc fara buza ta de jos Si nu palpit fara

Utopie Cand iadul se va inchide, Condamnare... Nu vor mai fi locuri Si pentru cei de afara. Cand raiul se va deschide, Selectie... Vor fi prea multi la poarta Si prea putini

Crez Intindeti macar o mana Din corpul vostru schilodit, Si haideti sa-mpletim din lana Un giulgiu celui rastignit! O ora doar, hai sa uitam Ca si credinta piere, Si sa rostim cuvantul

Datorie E mult de-atunci, si inca mai ratacesc prin cimitire, pandind fantoma ta cu ura, o veche rafuiala cu-o veche amintire... E mult de-atunci, si inca imi esti dator cu-o

Ansamblu Tacerea unui oras studentesc In vreme de noapte, Asteptarea unui paralitic Pe patul de moarte, Caldura atingerii blande A unei maini batranesti, Taria vocii copilului Supus rugii

Nostalgie As manca-o daca nu mi-ar distruge stomacul cu atatea maruntisuri inutile, divagatii fara noima, pentru toti abordabile si nedigerabile. As bea-o daca nu mi-as pierde

Icoană Pășești mărunt înspre altar, Supus, ca Lui să te închini, Și-aștepți mereu și în zadar, Cuvântul glasului divin... Căci tu, român pierdut de casă, Vorbești cu El în alte

Viziune Am avut o viziune... Se facea ca norii luau chip de metal, ochii iubitului clipeau pe internet cu o suta de mega pe secunda, degetele renuntasera la hristoave patate cu

Clepsidra Sperantele se autodigera, clipele, ca boabele, se macina pe rand,