De pe valiză jos,
A picat rapid, serios,
Creatura rozătoare,
Ce ai vrea s-o vezi că moare
E de-un alb imaculat,
Și-ar dori să doarmă-n pat.
Are blană subțirică
De-natime are frică
Cu
Când seara se-așterne tu-ncepi să lucrezi?
Ce tonus te-apăsă-n lung diurnul zilei?
Prestezi nehotărât peste tot, deși văd bine: deții mereu o siguranță în tine.
Ești bun să veghezi cu
Simțirea-mi mi se zbate zdruncinător,
Mă conduce spre-un interior izvor,
Secat de mult în sufletu-mi.
Dar poarta e închisă,
Sudată-n mi de rânduri.
Dărâm cu barosul rânduri, rânduri..
Și
Și-n agonia de a-mi renega frustrările,
Încep să mă dezvolt socio-uman,
Distrugând din mine acel tiran
Ce mă subjugă precum, odată pe evrei, poporul persan.
Și după cum
