De dragoste
Bustul tău e mândru soare, și tăceri și chiar uimiri; e mireasmă amețitoare, un oftat... nedumeriri. Ieși în prag și iscodește, lasă-mă să te sărut; toată lumea te dorește eu
RONDELUL SATULUI MEU
Satul meu, mă tot farmecă discret Cu uliți drepte, pline de copii; Cu bătrâni la porți, cu pălării Ce nu dau, doi bani, pe un poet. În centru oamenii bârfesc încet Și beau tării și bere-n
DE DRAGUL TÃU
De dragul tău, eu și mâine m-aș vinde, de dorul tău m-aș așeza pe rug; ca pe Bruno, flăcări m-ar cuprinde și până la stele s-ar tot întinde. De aceea recunosc trăirilr
PÃȘESC ÎNAINTE
De obicei am încredere-n oameni, în prieteni, și-n destinul meu; culegem, desigur, ceea ce semeni, eu îi respect, de obicei, pe oameni. Uneori se trișează, devin obsceni, și uită chiar de
VA VENI PRIMÃVARA
Uite, mamă, iar va veni primăvara, Și colțul ierbii va răsări pe glie; Tu ai îmbătrânit și-ntotdeauna seara Îl mai plângi pe tata, mort de-o veșnicie. Căldura va țâșni și ea cât de
IRONII
IRONII Sănătoși să fiți și fericirea să v-aline, vă urez azi de la această tribună; am să îngheț salarii și pensiile mâine, sănătoși să fiți, și să trăiți ca mine! Sunt cu voi și
TE CHEM LÂNGÃ MINE
Te strig,mamă, te chem lângă mine, îți strig numele, și la bătrânețe; mă simt pustiu, cu bucurii puține, te strig, mamă, vino lângă mine! Mângâie-mi părul obosit, și azi, și
B U C U R I E
Din păcate viața mea n-a murit, Din fericire mai trăiesc lângă ea Cu sănătatea peticită la infinit M-am logodit, demult, cu o stea. Încă mai stau la răscruci,grijuliu, Lângă
Fara titlu
SUNT POETUL... sunt poetul câmpiei dunărene, greierii și ciocârlia cântă în mine; port în inimă frumuseți vlăscene și pe buze aromele de pâine. Sunt poetul câmpiei dunărene și holdele îmi
Teleormănenilor mei
BÃTRÂNUL MOROMETE Clasicul Marin Preda trăiește, Bătrânul Moromete n-a murit; prin opera sa, El nemurește, Marele Singuratic dăinuește. Poiana lui Iocan, agoră, viețuiește Omul
EROTICE
NU E ALTA MAI FRUMOASÃ Ca tine nu e alta mai frumoasă, și mai știu de trăirile tale firești; de aceea eu te-aștept diseară acasă, ca tine nu e alta mai focoasă. M-a
FEERIE DE IARNÃ
IARNÃ ARGHEZIANÃ Decembrie, iată, hlamida și-a deschis, în clinchet suav de clopoței; legendă ideală s-a întins când decembrie, hlamida și-a deschis. E feerie albă și de
Elegie
Elegie În memoria lui ARTUR SILVESTRI Sfârșit de toamnă tristă, ceață peste zări cerești; o dimineață sadic-egoistă și tu, Găbiță, nu mai ești. Ne-ai fugit pe-alei albastre, te-ai grăbit
Când eram copilandru
CÂND ERAM COPILANDRU... Copilandru fiind, plecam cu tata la vânat, nu știam multe, dar mă fascina câmpia; pe Bob, câinele nostru, îl luam cu noi și cutreieram, în lung și lat, toată
ÎNCURAJAÞI DE IUBIRE
ADEVÃR SIMPLU Frumusețea gestului, de-aseară, demonstrează un simplu adevăr; că palma mea e-ntâia oară, pe gura ta, apoi coboară, chiar mai jos, pe gât, să fure din finețea
