Pavel Raluca

Văd că persistă o problemă conceptuală asupra căreia nu te poți hotărî. Prima dată ai spus că frazele mele sunt excentrice și stârnesc râsul, apoi, că sunt originale și stârnesc râsul, neavând succes. E o diferență pe undeva. :)
Îmi pare sincer rău că ți se pare amuzantă construcțiile: "Privirea bărbatului era blândă, ca adierea unui vânt de vară ce mângâie obrajii unui copil", "Trenul opri în prima stație, trăgându-și sufletul asemenea ghepardului ce își dozează energia pentru a-și atinge scopul." Probabil, ai un simț al umorului foarte dezvoltat, mult mai dezvoltat decât al meu. Ți-am explicat de ce a doua construcție nu îmi stârnește mie râsul, dar văd că la tine nu are efect.
Îmi pare rău să te anunț că nu vreau ca cititorii mei să nu înțeleagă ce scriu și nici nu vreau să-mi ceară explicații de ce am scris așa și nu altfel. Din punctul meu de vedere, nu am pierdut nimic. :)

Să trecem la detaliile pe care simți tu nevoia să le dezbatem referitor la textul meu:

1.Nu văd nimic greșit. Sunt mai multe variante din care autorul poate alege. Eu am ales-o pe cea prezentă. Scrie undeva că e incorect dintr-un anumit punct de vedere construcția mea? Nu ai dat niciun argument, ci o altă variantă. Ai ratat o variantă, apropo: "să termine cartea de citit cu tot dinadinsul".

2. În primul rând, nu folosesc termeni cărora nu le știu semnificația, prin urmare, știu ce înseamnă și patos. Dacă ție nu ți s-au întâmplat unele lucruri, nu înseamnă că ele nu există sau că nu se întâmplă altora. Ok. Argumentul tău este că nu ți s-a întâmplat ție. Mulți oameni au scris despre moarte, de exemplu, fără să li se întâmple, nu? Zic și eu, poate nu avem aceeași părere. Deci, ce e ilogit, greșit, eronat aici? Știi vorba aceea și dacă nu o știi, ți-o spun: "Nu nega ceea ce nu înțelegi, căci s-ar putea să te negi pe tine însuți."

3. Se pare că nu ai simțit niciodată mângâierea fină a mamei în timp ce dormeai. În momentul în care copiii dorm, mamele îi mângâie ușor pentru a nu-i trezi. Probabil nu toate fac gestul ăsta. Din nou, ce e greșit aici? Pentru că nu ți s-a întâmplat ție? Ca să nu mă repet inutil, citește punctul 2.

4. Faptul că tu ai pus paranteze nu a scurtat fraza. Cât timp nu oferi o soluție viabilă și argumente, îmi pare rău, nu pot lua în considerare. Apropo, ai fi surprins să afli cum vorbesc deținuții.

5. Sper că realizezi că știu cum se scrie "campion". A fost greșeală de tastare, mulțumesc pentru atenționare.

6. Te deranjează că am utilizat un termen "străin" sau nu îi înțelegi sensul? Cred că reiese destul de bine din text care este semnificația pe care i-am atribuit-o.

7. :)Același sfat pe care mi l-ai dat tu mie ți-l returnez, în unele privințe ai mai mare nevoie de el decât am eu (Dar sfatul meu este să nu scrieți despre oamenii pe care nu îi cunoașteți, NU atunci când textul vrea să arate realitate).
Întâmplător, am terminat o facultate și un master de profil, în care am avut permanentă tangență cu deținuți și deținute de toate felurile, de la traficanți de droguri până la criminali odioși, realizându-le chestionare, interviuri sau, pur și simplu, fiind observator participativ.
E normal ca tot ce ni se întâmplă, ce vedem, auzim, să treacă printr-un filtru personal. Mie mi se pare că tu ești la extreme: nu ai trăit așa ceva TU, atunci nu e veridic, e fals, teribil de amuzant, incredibil etc. Probabil, lipsa experienței își spune cuvântul.
Nici nu ai idee cât de deschiși sunt deținuții. Oricine le calcă pragul e invadat de povești. Ei au nevoie de oamenii care să îi asculte și cum prind pe cineva, îți destăinuie fără rețineri până și cele mai mici detalii sau cele mai mari secrete.

8. Da, s-a întâmplat. Am răspuns deja la întrebarea asta la punctele: 2, 3, 7. :)

M-am gândit mult timp dacă să-mi iau din timp și să-ți răspund, deși nici acum nu văd cu ce te ajută răspunsurile mele. Am făcut-o doar din respect.
Se pare că ești atotștiutor. Nu e bine să pleci de la premisa asta în viață.

Mirela nu e personaj inspirat din viața mea,iar la "Romanul, literatura este experiență de viață." aș putea să-ți dau zeci de exemple prin care să-ți demonstrez că nu este o cerință obligatorie. Nu o mai fac, pentru că sunt sigură că te descurci.

Înainte de a încheia, vreau să-ți sugerez ceva: Nu da niciodată sfaturi, ci doar sugestii. Nimeni nu e în măsură să dea sfaturi cuiva care e altfel construit din toate punctele de vedere (social, educațional etc), nimeni nu e atotștiutor.

Numai bine!

Mulțumesc! :)

Îți mulțumesc pentru impresii, deși...

E cât se poate de clar că avem definiții diferite pentru termenul \"excentricitate\". Dacă te referi la elemente originale, da, sunt de acord cu tine, prima frază selectată de tine nu este una originală, dar nici nu mă amuză.
La a doua în schimb, nu văd ce poate fi excentric și bizar sau cum definești tu termenul și ce anume te amuză. Comparația se bazează pe informații: \"Gheparzii sunt niste adevarati sprinteri, alearga foarte repede, insa obosesc la fel de repede dupa circa 300-500 metri. Se crede ca este cel mai rapid animal de uscat din lume, atingand viteze de aproximativ 90-95 km/h, dar care poate ajunge si la 113 km/h.\" (http://www.descopera.net/animale_ghepardul.html). Prin urmare, nu știu ce ar putea fi atât de hilar.
Ai încercat să fii concis, dar comentariul tău nu m-a convins să vreau să modific ceva. Poate că uneori, nu e tocmai bine să fii concins și simplu.

Numai bine!

Am citit și recitit comentariul dumneavoastră și am să țin cont pe viitor de recomandări.Vă mulțumesc mult pentru argumentele aduse, pentru atenția atrasă asupra acestor greșeli. Sper ca într-o zi, proza mea să fie cel puțin la fel de bine scrisă ca cea din \"Punem pariu?\".

Vă mulțumesc pentru sugestii, încurajări și critica constructivă.

Vă citesc,

Raluca

Părerile sunt binevenite și așteptate, dar a dumneavoastră, domnule Adrian Pop, mă lasă rece. Puteați foarte bine să nu citiți textul, ca să nu vă pierdeți timpul prețios cu un novice în tainele prozei. Tind să cred că, după opinia dvs., e mult mai facil să desființați un începător decât să analizați operele altor personaje de pe Agonia, cu multă influență în proză. Oricum, cu mai multă decât a dumneavoastră. V-am urmărit reacțiile și acum, nu mai puteți spune că nu ați avut intenția clară de a mă desființa, nu mi-ați citit alte texte pe care să le apreciați (cum le-ați spus altora drept probă că nu ați dorit să-i desființați). Probabil nu ați citit nimic din ce am mai scris eu și ca să vă scutesc, vă spun de pe acum, să nu vă agitați. De ce afirm că nu faceți altceva decât să mă desființați? Vă voi demonstra cu argumente, ceea ce dumneavoastră nu ați reușit să faceți. Sau, nu v-ați bătut capul.

\"am citit
textul, mai degraba, de dragul titlului (Cât de multe spune asta. Nu vă plăcea textul, vă dădeați seama de la prima frază și ați fi abandonat. Nu vreau să sugerez cumva superficialitate)

parerea mea este ca-i unul slab (argumentele fiind că e prost scris, dar de ce e prost scris?), prost scris, cu o intriga banala (Povestea pornește de la importanța virgulei în frază, de acolo se leagă tot. Da, e foarte banal, am văzut peste tot astfel de intrigi.) si (paradoxal) putin credibila
nu vad nimic s.f aici, faptul ca barbatul din acelasi compartiment cu personajul principal dispare, fiind inlocuit (de fapt asistam la o schimbare de identitate prost delclarata)(de fapt, chiar nu asistăm la așa ceva, dar vor înțelege cei ce vor veni după mine), fara nicio noima c-un boxer proaspat iesit din puscarie (si povestea acestuia este banala, subreda si plictisitoare)(da, e adevărat, toate cărțile sunt pline de boxeri ieșiți de la răcoare) nu denota decit saracia imaginatiei (măcar în imaginația mea există argumente), nu apartenenta la un gen literar bine definit (mai bine așa, decât apartenența la scopul de a desființa fără argumente).

stilul este scolaresc (exemplele fiind?), dialogurile neconvingatoare (La fel de convingător ați fost dvs. în aceste impresii, nu trebuie să-mi explic ideile în fața dvs., dar, din păcate pentru dumneavoastră, țin să vă anunț că nu le-ați prins)
folositi gresit, in context, anumite cuvinte/expresii (Fără exemple de cuvinte folosite greșit, degeaba îmi spuneți asta. Așa vă spun și eu: critica dumneavoastră nu e bună.), construiti fraze fanteziste (Mă abțin să spun că întregul dumneavoastră comentariul este unul fantezist.), oferiti explicatii care nu au nicio logica (sau nu prezinta interes) in dinamica textului, abuzati de comparatii prafuite pe care le repetati (Ce comparații prăfuite și repetate am folosit?)
in acest context asocierea cu \"amintirile ...\" lui dostoievski este atit deplasata cit si copilareasca (Aici aș putea fi de acord, însă cum argumentele lipsesc cu desăvârșire...)

Vă mulțumesc pentru lectură, sper să nu se mai repete.
Accept orice fel de critică, atât timp cât e argumentată și constructivă.

Raluca

Ultima strofă reprezintă plânsul copilului despre care am vorbit în strofa anterioară, mie mi se pare că se leagă și nu este brusc. Aș vrea să-mi spuneți din ce punct de vedere vi se pare bruscă trecerea.

Aș vrea să îmi explicați de ce nu e cazul să zic: \"lacrima curge șiroaie\". Eu cred că este binevenit cuvântul \"șiroaie\", pentru că arată o durere intensă exteriorizată. Lacrimile vărsate pentru un om pot fi de mai multe feluri. Cred că \"șiroaie\" evidențiază cel mai bine ce am vrut eu să zic.

Cât despre mâna sufletului, ați înțeles greșit. Te voi ține de mână, pentru ca sufletului tău să nu îi fie frică de corp. Nu este mâna sufletului. Am folosit această idee pentru că în tradția românească, priveghiul se ține tocmai pentru că sufletul celui decedat se teme de propriul corp.

Vă mulțumesc pentru citire și vă mai aștept,

Îmi pare rău, dar nu văd care este clișeul (și aș vrea să aflu). Versurile fac referire (sau încearcă să facă referire)la un priveghi,într-un sat. Poate poemul nu este terminat, dar nici durerea resimțită după moartea cuiva nu se termină niciodată.

Mulțumesc pentru trecere și semn, vă mai aștept

Mulțumesc pentru semnul lăsat și pentru aprecieri. Volumașul e plin de suflet de-al meu, din lumile prin care am trecut de când am deschis ochii. Mă bucur că ați deschis sipetul.

Cu drag, vă mai aștept

O întreagă biografie a artiștilor, surprinsă cu talent, în câteva versuri. De la începuturi, de veacuri, artiștii își poartă tristețea.

Maestre, m-ați lăsat fără cuvinte...Nu vă puteți imagina ce sentimente minunate mă încearcă în acest moment...
Vă mulțumesc pentru aceste cuvinte și încurajări... Simt cum, brusc, mi-a venit inspirația și dorința de a scrie...
Vă mai aștept pe aici!

Cu deosebită admirație,

Raluca

Câtă dreptate aveți, Maestre! Eseul reprezintă un adevărat ghid pentru cei care îi pot înțelegere valoarea! Mii de mulțumiri și felicitări, Maestre!

Multumesc pentru aprecieri, scenariul nu este atat de incredibil precum ati spus. Va recomand sa folositi google-ul si sa-l cautati pe pictorul orb Esref Armagan. Aici veti descoperi portretul lui Bill Clinton, realizat fara ca artistul sa vada fiecare trasatura, cuta si expresia figurii lui. http://www.armagan.com/paintings.asp. Probabil pe vremea cand ati terminat dvs. Scoala de Arte, pictorii orbi nu erau la fel de cunoscuti. Multumesc pentru comentariu si va mai astept.

poeziile tale mi se par lipsite de orice traire. Nu am trait nicio sentiment in momentul in care le-am citit...Sper ca, scrisul si cititul iti vor da originalitatea si puterea de a transmite ceva prin poezii, asa cum ar trebui...mult succes...

Djamal, iti multumesc de trecere si pentru sugestii.
Te mai astept.
Cu respect,
Raluca

Draga Mara,

Ceea ce ai incercat tu sa scrii aici, nu este in niciun caz o poezie. In plus, atunci cand vrei sa scrii un text, trebuie intai sa stapanesti, atat din punct de vedere gramatical, cat si ortografic limba romana. Ai multe astfel de greseli.
Cu toate acestea, iti doresc sincer, ca pe viitor, sa reusesti sa ne \"imbeti\" pe toti cu magia cuvintelor!

mi-e mi se pare reusita. ce e in neregula cu ea?

randurile astea ar trebui sa ramana acolo unde le e locul.adica in sufletul tau.ce scriem e menit sa ramana pt posteritate.daca nu esti de acord, de ce le mai faci publice?

ai mult de lucrat.in primul rand, punctuatia ta sufera:pui virgule unde nu trebuie si acolo unde sunt necesare, lipsrsc;in al doilea rand, pare a fi o incercare a unui copil.daca versurile rimeaza, nu inseamna ca e poezie.incearca sa scrii ceva mai profund, renunta la clisee

ai foarte multe greseli gramaticale si de punctuatie:
\"mijlocu\"
\"inebunesc\"
\"ce s-a scunde\"