ochi sub pleoape stau si dorm
imagini si vise dezbat ganduri
diviziuni de inimi te inconjoara
striga tare intr-o lumea delimitata de margini
muschii se strang pe cearceaful patului
tresari in
O, lume ce nebună ești!
Nu vezi copiii care plâng?
Nu vezi câinii latrând?
Orfelinatele sunt pline.
Dar tu ce poți să schimbi,
Când înauntrul tău sunt numai crime.
O garoafă dăruiești.
Cum să-ți permiți un așa gest?
E neplacut și nefiresc.
Ce bădărănie într-o lume de tranziție,
Cu garoafă sa te duci,
În tricou si în papuci.
