PAULA LAZAR

E greu să vorbești despre Alexandru, e greu să te gândești la acest minunat tânăr plecat dintre noi mult prea devreme. Încerci să-ți cauți cuvintele care de prea multe ori nu reușesc să definească

Mă numesc Irina, medic stomatolog. Mă numesc Geta, croitoreasă. Mă numesc Cristina, pictor. Mă numesc Elena, mamă. Mă numesc Tania, pensionară. Mă numesc Ioana, studentă. Mă numesc Bianca, medic

Sunt un om simplu, o persoană obișnuită. De ce am dorit să scriu această carte? Simplu: pentru că am convingerea că fiecare dintre noi ar putea să se implice cumva, cândva, atunci când simte că

Azi am avut sentimentul unei plimbări in vremuri de mult uitate...parcă timpul s-a oprit pe o secvență prelungita de acorduri calde, blânde...culori vii, ce parcă-mi transmiteau parfumul

Mă bucur atât de mult sa văd cum bisericuța din colțul străzii pe care locuiesc, se clădește deși încet și anevoios din lipsa banilor, cu multă sârguință și perseverență însă. Finalizarea

Azi soarele e mai fierbinte Dogoarea lui alunecă spre noi Ca o lumină caldă,ce ne răsfață,ce ne-alintă. Azi cerul este parcă mai albastru Splendoarea lui ne poartă pe-un tărâm de

Am alunecat desculta In mocirla neagra si rece Ce parca-mi cuprindea tot trupul inghetat. Picaturile mici de sudoare Coborau alene pe obrazul meu