În \"Labirintul liric\" al lui Ciprian Voloc

Istoria ne-a demonstrat de cele mai multe ori că o grupare culturală, fie ea și sub forma unui experiment, are nevoie de identitate și de recunoaștere în timp. Acest lucru încearcă să ni-l prezinte și să ni-l și explice eseistul și criticul Ciprian Voloc în cartea \"Labirintul liric\" apărută în această toamnă la Iași, la tipografia Ady Center. Cartea ne aduce la cunoștință existența unei noi generații literare, pe care eseistul o numește \"Generația Editor\". Sub forma unui experiment didactic, am putea spune, Ciprian Voloc a reușit să aducă la un loc tineri reprezentativi ai generației literare dorohoiene în mișcarea culturală \"Cenaclul Editor\" încă din mai 2005, când eseistul publică într-o antologie poemele, proza scurtă și eseurile câtorva elevi de-ai lui. \"Labirintul liric\" al lui Ciprian Voloc reprezintă, înainte de toate, un jurnal de cenaclu, un ghid de cenaclu și o metalirică. Cartea ne face părtași la cele zece întâlniri de cenaclu care au avut loc în această vară la Dorohoi. În fiecare ședință sunt abordate teme de critică literară, teme de interes cotidian, texte și nu în ultimul rând tehnica de atelier literar. Voloc ne propune astfel să descoperim labirintul liric, iar o dată intrat în el să urmărim pașii pe care îi face poetul, criticul și deopotrivă prozatorul. Pe de altă aparte, cartea îi provoacă pe poeți să își descopere \"chipul\" în acest \"labirint liric\", iar odată descoperit să își dezvolte simțurile creatoare și cele critice. Cartea este și un advertisment adresat artiștilor literari și criticilor, deoarece odată intrat în labirint, ne atenționează autorul, nu este cale de întoarcere. Rolul ședințelor de vară de la Dorohoi, reprezintă, atât pentru autorul cărții, cât și pentru \"generația Editor\" nu doar un experiment literar, ci și nevoia de maturitate artistică. În carte ne este prezentat, de altfel, dialogul deschis pe care tânăra generație \"Editor\" îl poartă cu membrii generației literare \"Septentrion\" (1985 - 1999), cu Petruț Pârvescu, cu Augustin Eden, etc., de la care tinerii poeți învață tainele artei poetice. Intenția autorului de a pune sub copertă cronica ședințelor literare de vară de la Dorohoi demonstrează necesitatea identificării unei grupări literare într-un anumit spațiu istoric.