Profesoara de franceză,
Alături de-un bețivan,
A găsit temă de teză,
Și-a pus cracii pe tavan.
Părinții cer meditații,
De când au văzut-o goală,
Vor și
Doi pureci vorbeau sărind prin grohotiș:
- Înaintând așa n–ajungem până mâine.
- Bine, atunci mai am eu niște mărunțiș,
Plătim ceva și ne urcăm pe primul câine.
Ce simt eu pentru tine scumpă doamnă,
E ca fiorul unei frunze ce cade la pământ,
Ucisă mult prea timpuriu de recea toamnă,
Reprezinți tot ce am avut și am mai sfânt.
Nu sunt poet și nici n-am