Poezie
Aievea
1 min lectură·
Mediu
Gandul alene mi se-ndreapta
Spre o ciudata intamplare
Intaia ei intruchipare
A mea pe vesnicie fapta
Din care n-am nici o scapare
Era odata pe-nserate
Eu imi purtam gandul prin abis
Creand acel mister de nedescris
Vagi taine-n mintea mea sapate
Atunci mi-a aparut ca intr-un vis
Imaginea zeiasca m-a uimit
Mintea la gingasa fiinta
Cu al ei calm si staruinta
Mistic mi-a zburat si stralucit
A ei prezenta – sfanta biruinta
Si ma chema la ea in paradis
Iar eu m-am dus cu sufletul curat
Cu mine eu atunci m-am impacat
Daca a fost real nu m-am decis
Dar parca tot aievea s-a-ntamplat
( octombrie 2000 )
001661
0