Poezie
Mistere ale vietii II (Memoriae)
1 min lectură·
Mediu
Eu cateodata stau singur la geam
Si-ncerc sa-mi amintesc ceva de mult uitat
Ce se-ntampla atunci? Unde eram?
Tot pare undeva-ntr-un loc indepartat
Oare asa ne e noua sortit
Sa stim putine din al nostru trecut
Si mereu sa uitam ce am gandit
Sa pierdem din minte tot ce am facut?
E un blestem atat de slabi sa fim
O viata petrecuta in uitare
In care nu ne amintim, nu ne caim,
Fiindca oricum n-avem nici o scapare
De ce suntem doar omuleti patetici
Ce nici propria viata nu ne-o amintim
De ce traim etern fiind bezmetici
Cand nici ce-nseamna a trai nu stim?
Pierduti intr-un neant fara de soare
In tot acest mister hain ce ne-nconjoara
Se naste-o ultima sublima intrebare
Oare cand am murit ultima oara?
( noiembrie 2006 )
001.281
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Paul Alexandrescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Paul Alexandrescu. “Mistere ale vietii II (Memoriae).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-alexandrescu/poezie/1825540/mistere-ale-vietii-ii-memoriaeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.