Paul Alex

pentru că am avut ocazia să citesc un crâmpei interesant al cărui sfârșit n-am reușit să-l anticipez, m-am lăsat în voia lecturii.

Cu apreciere,
Paul

Vă mulțumesc pentru că mi-ați citit poemul și mi-ați împărtășit părerea dumneavoastră. Legătura pe care eu am făcut-o se regăsește în versurile:
Da` de câteva nopți încoace își zăvorâse poarta
și nu mai ieșea nici bătută la lumina lunii.


Vă mai aștept pe pagina mea.

Aș vrea să vă explic ieșirea spre creștinism. Eram singur într-o biserică și în timp ce-mi spuneam rugăciunile am simțit că sunt privit, cercetat. Fapt care mi s-a mai întâmplat și în alte dăți și de fiecare dată depistam privirea ațintită spre mine. Doar că nefiind nimeni în preajmă, am realizat că cei ce mă priveau erau sfinții pictați pe pereți, prieteni tăcuți și vii care mă alină la nevoie. Asta mi-a adus aminte de o senzație asemănătoare pe care am experimentat-o în plimbările printre brazi.

Multumesc pentru comentariu Ioana. Curios e ca, devreme ce nu-i gasesti nimic gresit in compozitie, de ce mai mi-e la atelier?:)